Să vorbim despre inimă : Sindromul inimii frânte
Sindromul inimii frânte – File din istoria inimii
Ne-am întrebat vreodată ce fel de mașinărie complexă este corpul nostru? Viața din interior dăinuie fără ca noi să avem o contribuție majoră. Fiecare respirație se realizează de la sine, nefiind conștienți de acest aspect, în majoritatea timpului. Fiecare parte a corpului nostru e responsabilă de ceva și dacă mecanismul este sănătos, întreg sistemul funcționează.
În mediul academic, adesea copiii sunt învățați că inima reprezintă un organ vital care are rolul de a pompa sângele prin corp în permanență, pentru a asigura viața. Inima adultă bate de 101.000 ori pe zi (în medie). Cercetările recente arată că inima mai îndeplinește și alte roluri esențiale în corpul uman.
Încă din 1932 cercetătorul J. Bremer de la Universitatea Harward a filmat mișcarea sângelui curgând prin corpul unui pui de găină aflat într-un stadiu de dezvoltare în care inima lui nici măcar nu a început să funcționeze. Acest experiment a fost revelator, întrucât s-a demonstrat faptul că sângele putea circula singur prin corp fără a fi ajutat de inimă. Întrebarea firească ar fi ,,cum e posibil ca sângele să se miște fără a fi pompat?”. Răspunsul vine din cercetările făcute de Steiner în anii 20, atunci când acesta studia mișcarea fluidelor, inclusiv a apei și a sângelui. Steiner demonstrat că apa de la sol și sângele din interiorul arterelor și a venelor, se mișcă liber urmând mici tipare spiralate, datorită unei acțiuni care ia naștere în interiorul lichidului însuși. Cercetătorul a demonstrat că inima nu este forța primordială care mișcă sângele prin corp cu presiune, de fapt sângele se mișcă de unul singur, ca rezultat al ceea ce el a numit ,,impuls biologic”.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost nevoiți să apeleze la creativitate pentru a obține anumite informații cu privire la funcționarea corpului uman. Leonardo da Vinci a fost preocupat de misterele corpului uman, în special de creier și de asemenea el susținea că există o conexiune puternică între creier și inimă. Credința conform căreia creierul este centrul de control pentru corp, emoții și memorie a fost unanim acceptată și profund întipărită în psihicul oamenilor. Leonardo da Vinci a insistat asupra faptului că inima și creierul sunt complementare, astfel la nivelul posibilităților oferite de știință, în acea vreme, a descoperit în laborator, legătura dintre inimă și organele importante din corp, într-o manieră inedită. În timpul disecției cadavrului unui animal, da Vinci a turnat ceară fierbinte direct în cavitățile creierului acestuia pentru a vedea cum era conectată rețeaua de vase sanguine, artere și capilare (precum curgea sângele atunci când animalul era viu). După ce s-a răcit ceara, modelul extras a arătat faptul că punctul de legătură central al corpului este creierul, iar acesta e conectat prin nervi și vase sanguine cu părți ale corpului, inclusiv cu inima. Da Vinci a ajuns la concluzia că organul maestru al corpului este creierul, iar metodele și modelele sale au dăinuit peste 500 de ani, fiind utilizate ca modele de bază în psihologie și medicină.
În anul 1991 o descoperire științifică importantă a fost publicată într-un articol intitulat ,,Neurocardiologia” și privește relația intimă dintre inimă și creier. Echipa de cercetători condusă de Dr. J. Andrew Armour a descoperit o rețea de comunicare în interiorul inimii formată din 40.000 de neuroni specializați, denumiți neurite senzoriale, astfel iese la suprafață micul creier al inimii.
Rolul micului creier din inimă este acela de a accede la trăiri care permit dezvoltarea unei intuiții mai profunde, poate deschide calea către inteligența inimii, premoniții, comunică cu alte organe ale corpului. Noul domeniu al neurocardiologiei începe să prindă contur și să arate de fapt care este rolul real al inimii.
Inima se poate îmbolnăvi din cauza emoțiilor negative. Sindromul inimii frânte – Cardimiopatia Takotsubo
Adesea în istorie, artă, literatură, mass-media s-au vehiculat sintagmele ,, ai rămas cu inima frântă”, ,,ți-a frânt inima” acestea reprezentând de fapt o metaforă pentru emoțiile intense negative ale oamenilor, cauza principală fiind relația de cuplu, moartea unei persoane dragi, iubirea neîndeplinită. Sindromul inimii frânte chiar există sub denumirea medicală de ,,cardimiopatie Takotsubo”. Takotsubo a fost descris pentru prima dată în Japonia în anul 1990.
Cardimiopatia Takotsubo este un sindrom cardiac tranzitoriu care se manifestă prin slăbirea ventricolului stâng (camera principală de pompare a inimii), ca urmare a stresului intens fizic sau emoțional cum ar fi o boală bruscă, pierderea unei persoane dragi, un accident grav sau în cazul dezastrelor naturale. Acesta mimează simptomele sindromului coronarian acut. Pacienții prezintă adesea dureri în piept, au dificultăți de respirație și nivelul crescut al enzimelor cardiace.
Tratamentul inimii frânte
Pe lângă medicamentele recomandate de specialiști, oamenii au nevoie și de un stil de viață bazat pe cultivarea emoțiilor pozitive, acceptare a situațiilor asupra cărora nu dețin controlul, observare a comportamentelor distructive și autodistructive, adoptarea unor noi obiceiuri sănătoase, prevenția impulsurilor, iar toate acestea pot fi realizate mai facil cu ajutor din partea unui psihoterapeut. De altfel terapia prin artă poate pansa o inimă rănită fie că este vorba despre muzică, dans, culoare sau orice alte activități plăcute din această sferă.
