Creste-ti Inteligenta Emotionala (EQ)
Vin către tine cu un îndemn,
Poți să-ți acorzi câteva momente să te gândești și să numești ce fel de emoții simți chiar acum?
Aștern aceste gânduri în speranța că îți va fi mai ușor să-ți dai seama cât de mult ai ignorat emoția, da, EMOȚIA pe care n-ai considerat-o importantă, ba chiar ai fost educat să o așezi într-un cotlon ascuns al inimii tale, uitând cu desăvârșire de ea.
Atunci când reprimi partea sensibilă a ființei tale trăiești viața doar ca pe un dans al măștilor perfecte, agreate și cerute din ce în ce mai mult în societatea actuală.
Așa am fost și eu, multă vreme, am făcut tot ceea ce ,,trebuie”, nu ceea ce ,,simt”, de ce? Simplu, pentru că ,,trebuie”.
Fii acolo în mijlocul competiției, fii prima, pentru că altfel nu ești bună de nimic. Credeam că nu sunt o persoană valoroasă decât dacă am succes răsunător care vine cu extrem de mult chin, altfel tot ceea ce vine ușor nu contează, mă judecam tot timpul și mă comparam cu alte persoane, în loc să mă descriu, să mă accept și să mă înțeleg. Eșecul era o catastrofă pentru mine.
Mereu aveam tendința nelipsită de a trece prin filtrul rațiunii absolut orice eveniment din viață, mă concentram asupra a ceea ce aș fi putut face în trecut și nu asupra a ceea ce pot face aici și acum. Ei bine despre asta este Inteligenta emotionala sau EQ.
Abia după ce am studiat psihologia si Formarea in Psihoterapia Cognitiv-comportamentala si dupa multa experienta cu clientii din cabinetul meu de psihoterapie, mi-am dat seama că gândurile mele sunt doar suma ideilor familiei, a culturii și educației de care am avut parte, că deciziile, de fapt nu-mi aparțineau în totalitate ci erau foarte influentate de mediu si de experientele mele precedente.
În mintea mea răsunau: școala, părinții, prietenii.
Am învățat să-mi blochez emoțiile, am blocat furia, ani la rândul, tristețea îmi era prietenă, luam decizii pe baza principiilor altora, nu pe baza a ceea ce simțeam eu, îmi era frică să trăiesc experiențe noi care să mă scoată din zona de confort sau să-mi prejudicieze imaginea, în vreun fel.
Aveam de toate și totuși lipsea ceva. Îmi lipsea capacitatea de a-mi aprecia propria viață, bună, rea, cum era ea.
Dacă iți iei vreodata câteva minute să observi oamenii, vei vedea că aceștia au două tipuri de inteligență: unii au o inteligență rațională mai dezvoltată, alții au inteligența emoțională.
Știi că de fapt, oamenii sunt vânători de emoții? Probabil mă vei contrazice, în schimb, își propun să reflectezi la acțiunile pe care le faci zilnic atunci când:
- vrei apreciere;
- un mindset de învingător;
- vrei bani;
- vrei relații sănătoase, cu cei dragi inimii tale și în primul rând cu tine;
În cazul optimist obții apreciere, mindset-ul potrivit, banii, relațiile sănătoase, devii bucuros, împlinit, dacă știi să recunoști aceste emoții, cauți din nou stările de bine, setând noi obiective care îți aduc alte emoții pe care încerci din nou să le atingi pe cale rațională.
În cazul pesimist nu obții apreciere, nu ajungi la mindset-ul potrivit, nu câștigi suficient, nu creezi relații sănătoase, devii furios, încrâncenat, descurajat, trist, te simți vinovat, ți-e rușine și cauți soluții pentru a atinge starea de bucurie, împlinire.
Și uite așa viața devine o permanentă vânătoare de emoții pozitive. Ne conferim experiențe deoarece vin la pachet cu emoții atașate.
Te îndemn doar să observi aceste reacții și intenții pe care le ai pe parcursul unei zile, fie că vrei să obții apreciere, fie că vrei să faci pe cineva să te placă.
Nu trebuie sa faci nimic, doar să te observi și dacă simți poți împărtăși asta cu mine printr-un comentariu sau printr-un mesaj.
Ce anume ai observat astăzi despre tine, pentru tine?
