Câteva exerciții terapeutice utile în vindecarea traumelor
,,Prima responsabilitate a ființei umane este să dea mâna cu ea însăși”
Henry Winkler
La întrebarea ,,Poate adultul să vindece golul din suflet dacă dragostea a fost insuficientă de-a lungul existenței sale?”, răspunsul este ,,Da”. Una din tehnicile utile este imageria mintală care pune accent pe afect, corelat cu rațiune.
John Bradshaw (1998) și Pam Levin (1998) prezintă tehnica ,,Găsește și iubește sinele esențial”,al cărei scop este regăsirea și iubirea Copilului Lăuntric.
- Mai întâi scrie numele celor mai apropiați prieteni ai tăi, membri de familie și/sau persoane iubite; oameni cu care te simți bine , oameni care te-au făcut să te simți în siguranță.
- Găsește un loc unde să stai liniștit/ă și confortabil/ă și unde să nu fii deranjat/ă pentru aproximativ 15 minute.
- Inspiră adânc de două ori, rostind cuvintele ,,relaxează-te” în timp ce expiri.
- Imaginează-ți că ești copil, înconjurat de oameni iubitori. Aceștia pot fi oamenii dragi pe care i-ai identificat sau pur și simplu doi oameni calzi, iubitori, un bărbat și o femeie. Îți poți imagina părinți așa cum ți-ai fi dorit să fie părinții tăi în mod ideal.
- Copil fiind, aveai pur și simplu nevoie să auzi câteva cuvinte simple rostite de către părinții sau îngrijitorii tăi:
- Suntem atât de bucuroși că ești aici.
- Bine ai venit pe lume.
- Suntem atât de bucuroși că ești băiat ( sau fată).
- Ești frumos/frumoasă.
- Vrem să fim lângă tine, să te ținem în brațe și să te iubim.
- Noi vom fi lângă tine.
- Îți vom oferi tot timpul de care ai nevoi pentru a-ți îndeplini nevoile.
- Este în regulă să te abați din drum și să te separi și să explorezi și să experimentezi.
- Noi nu te vom părăsi.
Imaginează-ți că auzi aceste cuvinte, iar persoanele care le rostesc te leagănă, te alintă, te privesc blând, cu ochii plini de iubire, în timp ce tu răspunzi acestor sentimente.
Regăsirea copilului lăuntric
Găsește-ți un loc unde să poți medita pentru 15 minute și să te poți concentra pe respirație. Observă diferența dintre aerul inspirat și expirat. Apoi imaginează-ți un șir lung de scări pe care cobori încet și numără descrescător de la zece la unu. Când ajungi la capătul scărilor, întoarce-te spre stânga și mergi înainte pe un coridor lung cu uși în dreapta și în stânga. Fiecare ușă are un simbol colorat pe ea. Când te uiți spre capătul coridorului vezi un câmp energetic de lumină. Treci prin el și întoarce-te în timp pe o stradă până la casa în care ai locuit. Vei vedea un copil ieșind pe ușa casei. Cum este îmbrăcat copilul? Ce culoare au pantofii copilului? Înaintează către copil. Spune-i că tu vii din viitor și știi foarte bine prin ce a trecut: suferință, abandonare, rușine. Spune-i că dintre toți oamenii, tu ești singurul pe care nu-l va pierde niciodată.
Acum întreabă-l dacă vrea să meargă acasă cu tine. Dacă nu, spune-i că îl vei vizita mâine. Dacă dorește să meargă cu tine, ia-l de mână și începeți să vă îndepărtați. Simți căldura și bucuria acelei mâini micuțe. Îi vezi pe mama și tatăl tău ieșind din casă, fă-le cu mâna un semn de rămas bun. Continuă să te îndepărtezi și imaginează-ți că mergi către un loc frumos în aer liber. Stai în mijlocul acelui loc și reflectează la experiența pe care ai trăit-o. Dacă poți fă rost de o fotografie de a ta de când erai mic, ca să-ți reamintească de copilul care erai cândva.
Pentru a ajunge la esența sinelui, e nevoie să ne reamintim că fiecare persoană este un miracol.
Bibliografie
Yalom , I., Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru, Editura Vellant, 2017;
Schiraldi, G., Manualul stimei de sine, Editura Curtea Veche, 2013.
