Lumea interioară a depresiei – Psihoterapia Depresiei
Abilități pentru prevenirea/ameliorarea depresiei
Suntem din ce în ce mai vulnerabili în fața vieții, în fața propriilor noastre frici iar gândurile ruminate la nesfârșit ne conduc spre stări de deprimare, spre neputința de a ne apăra propria viață și de a avea grijă de noi. În jur se observă multe fețe triste, din primele cuvinte ale unei conversații cu o persoană, se pot deduce acele stări de melancolie, îngrijorare, auzim destul de des replica ,,n-am mai apucat să fac mare lucru, în ultima vreme, mă simt lipsit de energie, deprimat”. Cuvântul ,,depresie” a intrat deja în fondul comun lingvistic al populației din Occident, în special, fiind folosit cu aceeași naturalețe cu care utilizăm cuvintele ,,mașină”, ,,plimbare” etc.
Ce înseamnă de fapt ,,depresia”? Când a apărut? In ce constă psihoterapia depresiei?
Pe scurt este o perturbare a dispoziției obișnuite care afectează, potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății, circa 121 de milioane de persoane din întreaga lume, actualmente, iar în decursul vieții majoritatea oamenilor suferă de un episod depresiv, mai ales în condițiile de viață, confuze, imprevizibile ale secolului vitezei (aici mă refer la schimbările rapide care apar în societate). Diagnosticul de depresie a apărut încă de pe vremea renumitului Hippocrate, care pe atunci a căpătat o notă filosofică, numindu-se ,, stare de melancolie” și dispărea foarte greu.Întrebarea firească, în contextul actual este ,,Ce se întâmplă cu noi, încotro ne îndreptăm?”.
Cândva, se credea că depresia este moștenită de la părinți, însă cu timpul studiile au relevat faptul că părinții (în special mama) care suferă de depresie, transmit doar această predispoziție, copiilor, nu și boala în sine. Cum se întâmplă procesul? Destul de simplu. Copilul nou-născut nu cunoaște nimic din exteriorul său, fiind vulnerabil și dependent de mamă sau îngrijitor. Persoanele care au grijă de el, devin modelele acestuia, ulterior copilul copiază comportamentele părinților, bunicilor, este obișnuit să gândească într-un anumit fel, dacă părinții depresivi emit gânduri negative asupra lor și a asupra copilului, precum ,,nu sunt bun de nimic”, ,,tu nu vei reuși să faci nimic”, ,,eu nu merit”, ,,tu nu meriți”, ele vor fi absorbite ca un burete de cel mic, care încă nu este capabil să treacă prin filtrul gândirii tot ceea ce primește și astfel se instalează predispoziția viitorului adult, spre depresie, baza fiind copilăria. O dată cu acea perioadă, se instalază pattern-uri (modele de comportament) care mai târziu vor ieși la iveală în comportamentul adultului, atunci când va fi pus în anumite situații, atunci când va lua propriile decizii și se va confrunta cu urmările lor. Și totuși vedem și adulți care au avut o viață greu încercată, au suferit traume, abuzuri, dar ei reușesc să se mențină pe linia de plutire, găsesc strategii pentru a se remonta, au din nou motivație și inspirație.
Cum reușesc? Din acest punct de vedere sunt importante trei aspecte:
- interpretarea pe care o facem cu privire la un anumit eveniment din viața noastră (ex: nu a vrut să-mi răspundă la telefon ore întregi, înseamnă că are ceva cu mine, s-a supărat, nu mă mai iubește);
- semnificația pe care o dăm situației respective (ex: m-am despărțit de un om drag iar asta este o catastrofă pentru mine);
- pattern-ul nostru, în care obișnuim să interpretăm evenimentele (ex: dacă se întâmplă ceva la
care nu mă așteptam, obișnuiesc să interpretez totul în termeni mai degrabă negativi, să văd partea goală a paharului).
Depresia este o suferință care afectează toate ariile vieții, inclusiv capacitatea de a gândi, cea de a lua decizii și cea de concentrare. Poate fi privită ca o orientare către propria persoană, mai ales către trecutul nostru, care nu mai poate fi schimbat vreodată. Astăzi, prin munca excesivă, prin neglijarea, prin sentimente toxice de vinovăție, prin relații sociale sau romantice superficiale, fără substanță, prin viciile tentante, se propagă un stil de viață nesănătos, în primul rând nociv psihicului uman. E momentul în care se desfășoară epidemia de singurătate, în care ecranele au înlocuit oamenii și împreună cu toate confuziile, îi predispun pe cei vulnerabili, la depresie. Factorii de risc – strategii pentru a preveni/ ameliora depresia Orientarea interioară reprezintă întoarcerea către interiorul nostru, în care se regăsesc emoții și sentimente. Depresivii utilizează aceste emoții și sentimente pentru interpreta evenimentele, ceea ce este nefavorabil pentru ei, deoarece atunci când utilizezi partea emoțională pentru a da semnificație unor evenimente, din trecut, ai tendința să crezi că situațiile au fost mult mai rele sau mai bune, decât în realitate. A gândi rigid poate deveni periculos, cei care suferă de depresie devin prizonierii propriilor convingeri și orice li se întâmplă, din partea altor oameni dragi sau din exterior, va fi catalogat în termeni de nepăsare, abandon, suferință, ghinion, apoi își induc ideea că lumea e crudă și cineva mereu are ceva cu ei. Un exercițiu util pentru a evita gândurile rigide este antrenamentul minții.
Antrenează mintea să găsească cât mai multe explicații, să meargă pe mai multe piste, atunci când are loc un eveniment, dar dă-ți voie să-ți spui că nu știi care este de fapt, explicația reală.Luarea deciziilor reprezintă un al doilea factor de risc, în cazul depresiei, Când îți urmezi starea pe care o ai, pe moment poți lua decizii greșite. Dacă ai o stare proastă, aceasta îți va influența felul în care percepi realitatea, emoțiile au o intensitate mare, însă ele vin și pleacă repede, dar consecințele deciziei rămân.
Alcoolul, de asemenea, intensifică stările și agravează depresia. Fii atent la felul în care te simți, atunci când iei o hotărâre, nu uita că deprimarea și entuziasmul sunt doar de moment.
Ruminarea simbolizează un cerc vicios, în care oamenii se învârt mereu. A rumina înseamnă a analiza, a reanaliza aceleași gânduri de ficare dată când avem ocazia, ele nu se mai opresc în mintea noastră. Produce stări de anxietate, de insomnie, orientează mintea și concentrarea către trecut. Cel mai bun medicament pentru ruminare îl reprezintă acțiunea. De exemplu oamenii analizeză foarte mult relațiile din trecut, iar pe baza acestuia fac predicții pentru viitor ,,nu a fost bine atunci, înseamnă că nu va fi niciodată”, încep să se identifice cu evenimentele negative, însă noi suntem mai mult decât traumele noastre, în noi stă voința și puterea de a schimba ceva în viitor, sinele nostru este mai puternic decât istoria noastră. Ce mai poate fi schimbat din trecutul nostru? Absolut nimic.
Nu ești doar un supraviețuitor al traumelor tale, asupra cărora nu ai avut niciun control, ești mai mult decât atât.Când îmi dau seama că ruminarea este inutilă? Atunci când gândurile noastre nu conduc către o acțiune imediată, proiectată în viitor (orientarea către viitor).Tendința de a suprageneraliza se referă la a gândi în termeni generali despre orice, de exemplu dacă o persoană îți face rău, poți spune că ,,lumea e crudă cu mine”, că ,,toți oamenii au ceva cu mine” sau ai o zi proastă și generalizezi ,,viața e nedreaptă”.Învață că fiecare situație are specificul ei, fiecare este diferită, iar dacă se întâmplă ceva negativ o dată, nu va fi de fiecare dată la fel.
Un om care suferă de depresie are nevoie să realizeze acțiuni simple specifice, pentru viitor, trebuie să întelegă toți pașii, de la a la z. În primul rând mintea poate fi antrenată pentru a face ceva simplu, pas cu pas, apoi poți trece la ceva mai complx. După ce devii capabil să întreprinzi acțiuni mici, de supraviețuire, apoi propune-ți obiective foarte specifice (un obiectiv global, general este doar o dorință).Așteptările nerealiste reprezintă dorințele unui om, legate de viitor și în funcție de așteptări, dacă se îndeplinesc sau nu, judecăm apoi celelalte aspecte ale vieții. O așteptare realistă presupune posibilitatea acesteia de a se concretiza, în realitate. Înainte de a cere ceva cuiva, privește bine acel om din fața ta și vezi dacă nu cumva îi ceri mai mult decât poate el oferi.
Formulează obiective pozitive care stau în puterea ta, de a le aduce la îndeplinire.Persoanele depresive au tendița de a avea așteptări nerealiste, deoarece abilitatea lor de a judeca rațional este afectată.
În concluzie, apelează la voință și ajutor atunci când suferi de depresie, iar dacă ai de luat decizii importante în această perioadă, amână pentru momentul în care vei percepe realitatea așa cum e ea, neafectat fiind de emoțiile și dispozițiile negative, trecătoare, pentru momentul în care vei fi vindecat.
Psihoterapia depresiei implică un proces complex de conștientizare, o schimbare de paradigmă a felului în care gândim și privim lumea, dacă metodele self-help nu funcționează pentru tine îți pot fi ghid în această călătorie dacă doresti cu adevărat să schimbi ceva în viața ta și să faci acțiuni concrete pentru o viată mai bună.
Daca esti in cautarea unui psiholog sau psihoterapeut din Iasi – Contactează-mă și spune-mi mai multe despre problema cu care te confrunți.
One Comment to Lumea interioară a depresiei – Psihoterapia Depresiei
[…] si a copiilor cu deficiențe mintale (ex: autism, abuzuri, traume psihice, psihosomatizari, depresie, anxietate, etc), deoarece activitatea acestora este menită să contribuie la integrarea lor în […]